Ce nu faci pentru prieteni....?

Ati observat cum te pun pe ganduri prietenii? Treci, neinteresat, pe langa cate un lucru, pana cand un prieten te trage de maneca. Iti spune ca ti s-ar potrivi rochia in cauza. Sau ca pantofii aceia s-ar asorta nemaipomenit la nu stiu care dintre bluzele la care te-ai lamentat acum vreo doua saptamani ca nu ti-o poti permite. Si uite asa.... stai si te gandesti "oare nu cumva are dreptate? de ce nu fac cum zice?"
Ei bine, lucrul asta mi se aplica mie zilele acestea. Si - spre norocul meu si al bugetului familiei - nu e nici vorba de pantofi (desi...... ), si nici de vreo rochie.
E vorba de blogul asta. Toata lumea are unul, nu??? Si eu, la randul meu, am vreo cateva preferate. Majoritatea ale prietenilor, cateva ale impatimitilor de mancare. Din astia, asa, ca mine :). Am inregistrat adresa acum vreo 3 ani. Si nu-s in stare sa scriu nimic. Aveam vreo cateva posturi salvate, ne-publicate. Mi se parea (si inca mi se pare, nu o neg) ca nimeni nu are chef sa citeasca inca un blog amestecat, despre poante, calatorii, mancaruri si ce-mai-fac-unii-copii-despre-care-oricum-afli-de-toate-cand-ii-suni.
Duminica trecuta a fost ziua consortului (da, da, sa imi traiasca :x). Si, ca de obicei, invitati, prieteni dragi, stat la vorba pana la 4 dimineata, baut prea mult, mancat asisderea (nooooo, excesele nu au fost nici pe departe ca in alte dati...)
Si, printre zeci de subiecte de discutie, Carmen zice de blogul ei. Si eu raman paf "adica... ai blog?? si eu de ce nu stiu???" booon, long story short, trimite link, si pe deasupra ma face sa ma si rusinez de dimineata cu o postare apreciativa :).
Deci, ca sa stiti, Carmen, din cauza ta am facut postarea asta publica :)