Monday, December 15, 2014

Raci....."the raci"!!! Adica mancare din balta ;)

Nu am mai mancat de o gramaaada de ani.
Buni, dulci, aromati, si pe deasupra.... exercise food. Adica muncesti sanatos in timp ce ii mananci, deci nu se depun. :)
 
 
Metoda: Racii sunt vii.... dar nu musca si-s cuminti. daca va deranjeaza sa puneti mana pe ei, puneti niste manusi de cauciuc sau tineti-i cu un cleste de bucatarie. Puneti-i in chiuveta si clatiti-i bine cu apa rece.
 
Intre timp puneti la fiert o oala mare, plina cu apa, in care puneti o lingura sanatoasa de sare mare, 2 foi de dafin, boabe de piper.
 
pe masura ce spalati animalutele le puneti intr-o sita sau un castron incapator.
Când apa fierbe sanatos ii puneti la fiert, destui cat sa ii incapa. Sunt gata când sunt rosii in loc de gri-maronii. Retele clasice zic sa ii lasi la racit in apa lor, eu nu am putut, ca aveam mai multe ture. asa ca i-am pus pe un platou... si au fost la fel de buni!!
 
 
 
 
Le-am facut un sos de maioneza, cu usturoi, capere, putin sos de stridii chinezesc, piper din belsug.
 
Si un vin alb, rece, sec.... ca altfel nu merg!
 
Cam asta ramane :))
 
 
 
 
Nu se mananca decat carnea din coada, si cea din clesti. Ai nostri au fost micuti si nu prea am avut ce alege din clesti. Oricum.. deliciosi! Patrick a declarat ca au gust de lapte :) si-s la fel de buni ca si crevetii.

Wednesday, November 12, 2014

Roma - Citta Eterna - partea a II-a - San Pietro si Musei Vaticani

Pentru ziua de luni rezervasem bilete online pentru Musai Vaticani - stiind ca celelalte muzee sunt inchise. Am ajuns cu putin inainte de ora 10 si am vazut doar piata San Pietro, apoi am mers inspre intrarea in Muzee. Coada era, ca de obicei, de la mare inspre imensa (probabil undeva la 150 de oameni). Nu ma pot opri sa nu remarc cum, in epoca in care de abia respiram de 3 ori fara conexiune internet, oamenii aleg sa piarda cel putin o ora la o coada când se rezerva online bilete, pentru o suprataxa modica (2 inghetate, o apa plata si jumatate sau o bere). dar asta e o alta discutie, nu? ;)
 
am intrat fara probleme pe la usa destinata rezervarilor online si am luat biletele rapid. Stiam de la inceput ca nu puteam vedea tot - oricat de dornici de arta ar fi copiii, au limitele lor... :)
Asa ca am incercat traseul semi-lung :) Galleria dei Candelabri, Culoarul Hartilor, Apartamentul lui Pio V, pana la culminantele Stanze di Rafaello. Pentru mine a fost o experienta naucitoare, in primul rand datorita starii absolut perfecte in care se afla cele doua picturi principale, Scoala din Atena si Sfantul Sacrament.
Nu voi incerca sa despic firul in patru, exista multe analize pe aceste capodopere. Impresia lasata de Aristotel si Plato, in centru, si interpretarile lor diferite ale realitatii, unul dintre ei aratand spre ceruri si altul inspre pamant, este.. incredibila. Adevarul e ascuns in multe lucruri, si, indiferent de ce natura ii dam, duce de multe ori la acelasi raspuns: educatia, acumularea de cunostinte si cautarea vesnica a noului si a motivelor pentru care ne aflam aici.
 
 
 
 
 
 Dupa ce am zabovit cam mult aici, am trecut cam fugitiv prin Pinacoteca, oprindu-ne doar la operele mai importante. (trebuie sa revenim odata... sa vedem mai multe, in liniste :))) ). Copiii se odihneau din când in când
 
 
 
Pana când am ajuns in Capella Sistina. Vorbele sunt de prisos aici. Chiar daca nu se pot face fotografii sau filmari, exista atat de multe reproduceri pe internet.... probabil ca singurul lucru pe care il pot adauga este ca merita tot efortul, cozile, asteptarea, picioarele care ard de durere sau sunt deja amortite.
 
 
 
Urmeaza oricum, apoi, o relaxare in minunatele gradini :)
 
 
 
 
trebuia sa facem o pauza, asa cam plecat inspre zona pietonala de langa San Pietro si am ales Arlu, o trattorie mica, recomandata de Tripadvisor. Nu am regretat. Profit de ocazie sa recomand cu mare, mare caldura sa descarcati inainte de orice vizita aplicatia off line a celor de la TripAdvisor - City Guides. Nu aveti nevoie de internet si va ofera in orice moment o multime de variante pentru locuri de vizitat, magazine, si, bineinteles, hoteluri si restaurante.
 
 
Cele mai bune paste cu vinete, iar copiii au avut paste simple, cu busuioc si rosii, Simplicitatea si bunatatea la superlativ.
 
 
Ne-am intors apoi in piata pentru a vizita San Pietro, unde face nota distinctiva minunata Pieta a luil Michelangelo (stiu ca v-ati prins deja, pentru mine Michelangelo este cel mai mare sculptor si pictor ce a trait vreodata. dupa el vine Rafael :))
 
Nu va lasati dezamagiti de coada de la intrare, e formata doar pentru controlul de securitate de la intrare. merge repede si se intra rapid.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Cu picioarele in cuie, am poposit pe treptele pietei si am rontait mandarine si am baut apa rece si proaspata de la fantana din piata. am pornit spre Castel Sant'Angelo, doar 5 minute pe jos pe Via della Conciliazione.
 
Podul Sant'Angelo, ornat de minunatele statui ale lui Bernini (cine altcineva?? :)) si ale altor sculptori, este impresionant. Ca si Castelul, in original gandit de imparatul Hadrian ca Mausoleu pentru mormântul sau. Ca mentiune suplimentara, ultimul imparat ale carui ramasite au fost pastrate aici a fost Caracalla, iar podul a fost si el construit tot de Hadrian, cu numele de Pons Aelius.
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Cel mai frumos oras din lume si cea mai asteptata vacanta

Vara aceasta nu am reusit sa plecam nicaieri, si acum ne-am scos parleala, cum zice tiganul :)
Am fost o saptamana intreaga la Roma. Roma... Eterna Roma.
Iubesc orasul asta cu tot ce pot. Am fost prima oara in 2003, intr-o vizita de lucru, care m-a stors de puteri si in care am putut vedea mult prea putine lucruri. Dar am apucat sa arunc some dimes in Fontana di Trevi asa ca am avut norocul sa ma pot intoarce. In formula completa de data asta.
Copiii au fost teribil de incantati la auzul vestii. Am avut doar ceva probleme cu Eva, care sustinea ca mergem la "casa noastra din Italia"... asa ca am dus ceva munca de convingere. "mergem in alt oras" zic eu; "in care, ca am fost in multe orase!" vine raspunsul domnitei, rapid :))
A venit si clipa plecarii, cu bagaje si arme, am ajuns in aeroport.
Drumul de la Fiumicino pana in centru a durat putin, cam 40 de minute cu Leonardo Express, apoi 3 statii cu metroul pe linia B pana la San Giovanni.
Apartamentul, inchiriat de pe airbnb.ie, a fost bine plasat si exact ceea ce ne trebuia. Confortabil si placut, la ultimul etaj al unei cladiri cu personalitate, cu o terasa frumoasa si insorita.
 
 
Ajungând seara pe la ora 7.30 in apartament, nu am mai avut timp decat de o vizita rapida la un supermarket din apropiere, pentru aprovizionare.
A doua zi - adica prima... :)))) am fost intampinati de un soare minunat si un cer senin ca in luna Mai. asa ca am pornit pe jos inspre Colosseo, aflat la doar 10 minute de mers pe jos. Ne-am oprit in Basilica San Giovanni in Laterano, una dintre Arhi Basilicile Papale din Roma. Este sediul Episcopului de Roma, care este insusi Papa. Aici se celebreaza multe sarbatori importante si este, dupa San Pietro, cea mai mare biserica din Roma. E îndeajuns sa spun ca a fost consacrata in anul 324 de Papa Silvestru I (se pare ca este cea mai veche biserica din Europa de Vest).
In piata adiacenta de langa Palazzo Laterano se afla cel mai mare obelisc egiptean care se afla inca in picioare (daca nu stiati inca, Romanii au adus extrem de multe obeliscuri din Egipt si le-au plasat in locurile cele mai frumoase din Orasul Etern. Dupa crestinizare majoritatea au cate o cruce sau cate o statuie religioasa in varf).
 
 
Dupa ce am vizitat Basilica am coborat spre Colosseo pe Via di S. Giovanni in Laterano. Fiind duminica, Via Labicana era inchisa oricarui fel de trafic, de la Colosseo pana la Vittorio Emanuele. Senzatia de liniste, in mijlocul agitatiei vesnice din oras, desi era plin de oameni pe bulevard, a fost incredibila. Nu aveam de gand sa vizitam nimic asa cam ne-am plimbat doar, am vazut Fori Traiani din exterior si am facut o inevitabila poza cu Columna lui Traian :)
 
 
A urmat o inevitabila pauza de inghetata care se mananca intr-un mod caracteristic
 
 
 
 
 
Am urcat pe scarile (oribilului) monument dedicat lui Vittorio Emanuele II, cel care a unificat Italia
 
 
Si apoi am pornit pe Via del Corso spre Pantheon. Patrick a fost teribil de fericit sa vada numele strazii (cautase de acasa adresa exacta a magazinului Disney Store... asa ca stia ca e prin apropiere :))))... nu a fost dezamagit :))
 
Dupa cum probabil stiti deja, centrul se poate bate usor la pas, distantele nu sunt mari, iar obiectivele turistice sunt inghesuite, la propriu. ar fi nevoie de mai mult de 2 zile sa bifezi tot ce se afla intre Colosseo si Piazza del Popolo, pe o arie patrata cu latura de nu mai mult de 2 km.
 
Pantheon-ul ne-a impresionat. Nici nu se poate altfel. Mugur l-a asemanat cu senzatia pe care o ai la Aya Sofia - te copleseste senzatia de antic, de lucru ce sta impotriva trecerii anilor. Iar faptul ca stii ca sta in picioare de mai mult de 2000 de ani, in forma aproape originala... e îndeajuns sa iti faca pielea "di occa" (de gaina adicatelea :)) )
 
 
Nu am fost inauntru la ora la care soarele bate direct in jos ... dar tot e spectaculos!!! In interior se afla mormântul lui Rafael, prilej sa mai facem o mica recapitulare cu Patrick despre ce a facut el si cine a fost :)
 
Am plecat apoi inspre piazza Navona, unde, datorita vremii minunate, era absolut plin. deci am stat ca porumbeii pe barele de fonta din jurul fântânilor, in timp ce copiii se alergau si incercau sa vaneze porumbei :) (pe aia adevarati adica.... :))
 
 

 
 
 
 
 
 
Niciodata nu m-am gandit care dintre cele trei fantani este mai frumoasa, si nici nu cred ca prea conteaza.... e adevarat ca Fontana dei Quattro Fiumi este cea mai mare si, ocupând centrul pietei, "ia ochii", dar Neptun pe o parte si Maurul de cealalta sunt la fel de frumos realizate si de impresionante, atat de frumos echilibrate, completandu-se perfect.
 
Eram deja destul de obositi asa ca am pornit in cautarea unui restaurant, si am gasit o mica terasa perfecta langa Palazzo Monte Citorio, cu pizza minunata si bere rece.. exact ce ne trebuia :)
 
A urmat cautarea (nu foarte lunga, spre fericirea copiilor) magazinului Disney, oprire obligatorie si asteptata cu infrigurare :)
 
 
 
Ne-am intors inapoi acasa.. tot pe jos.
 
Va urma... :)
 
 
 

Monday, March 10, 2014

Oreo brownies

Negresele sunt favoritele noastre. adica ale mele si ale domnisoarei cu zulufi. orice e negru, cu ciocolata... dar negresele sunt in top.
mai ales dupa ce am aflat secretul pentru a obtine prajitura aceea moale, putin necoapta... divina!!!
Sambata am apelat la o reteta noua si, inspirata de Lorraine Pascale, am adaugat un ingredient favorit al copiilor: biscuitii Oreo. nu mi-ar fi trecut prin cap sa ii pun direct in prajitura, daca nu as fi vazut-o pe draguta facand asa ceva.

pe scurt, reteta:
(inspirata de Smitten si Lorraine)

113 grame ciocolata cu minim 75% cacao (kandia am avut de data asta, dar de obicei o folosesc pe cea de la Lidl - cu 80% parca)
153 grame unt
300 grame zahar (Smitten zice mult mai multa, Lorraine mult mai putina, am mers undeva la mijloc. nu e deloc foarte dulce, pentru ca ciocolata e amara bine. daca aveti ciocolata mai dulceaga mai taiat din zahar. in orice caz NU va recomand sa faceti reteta cu ciocolata cu lapte, ii ia din aroma....)
3 oua
1 lingurita extract de vanilie
1 lingurita sare
1/2 pachet de praf de copt (3grame)
113 grame faina
2 pachete mici (din cutie de 4 pachete) de biscuiti Oreo.


Incalziti cuptorul la 170 grade celsius, ungeti o tava de 20x20 cm (puteti folosi si 25x25) si tapetati-o cu o foaie dubla de pergament, ce depaseste tava. asa va va fi foarte usor sa scoateti prajitura din tava, chiar daca nu aveti forma cu marginea detasabila.

Topiti la bain-marie ciocolata si untul bucatele apoi transferati amestecul intr-un bol. adaugati pe rand, batand cu mixerul la viteza mica, ouale unul cate unul, apoi esenta de vanilie si faina amestecata cu sare si praf de copt. Rupeti vreo 4-5 biscuiti si incorporati-i usor in amestec. Turnati aluatul apoi in tava si infigeti deasupra restul de biscuiti rupti in bucati inegale. Estetica nu isi are rostul, adica nu va chinuiti sa fie ceva egal sau armonios.
Dati la cuptor vreo 40 de minute. E gata cand are o crusta deasupra, testul cu scobitoarea nu e chiar relevant, pentru ca interiorul nu trebuie sa fie uscat. Lasati putin sa se raceasca, scoateti din tava cu ajutorul hartiei si taiati in patrate.



se mananca :)))

sectiune data viitoare, ca musai trebuie re-facuta