Toscana - partea a treia - Firenze

A spune ca poti vedea tot ce se poate vedea in Florenta in cateva zile e o nebunie. Sau se poate face doar daca esti Turbo. Sau daca ai 4 elemente pe lista :).

Noi, oameni insetati de alergatura si vazut orice se poate vedea, dar limitati de timp, am reusit sa mergem 2 zile la Florenta.

In prima zi am fost oarecum contra-cronometru, asta pentru ca aveam programare la 10.45 la Galleria dell'Academia (http://www.uffizi.firenze.it/musei/?m=accademia). Ca sa il vedem pe David, bineinteles. Am plecat ca niste turisti constiinciosi inainte de 8.30 de acasa, stiind ca putem avea ceva intarzieri pe autostrada. Normal ca Murphy nu a dormit a trebuit sa vizitam vreo 3 toalete pe cei 50 de km. Am ajuns cu intarziere de vreo 10 minute in parcarea aleasa si, dupa ce am hranit parcometrul (teribil de infometat!!!!) am luat-o la picior rapid spre Galerie.

(Nota: tariful la parcarile galbene - adica unde pot parca turistii in Firenze este de 2 eur prima ora, apoi fiecare ora costa 3 eur. si majoritatea parcometrelor nu accepta card-uri. deci pregatiti-va cu monede din plin. noi am adoptat "stratagema" de a plati cu bancnota mai mare la autostrada si de a cere monezi - spre exemplu, cei 50 de km de la Lucca la Firenze inseamna cam 5.6 euro).

Desi am intarziat dupa cum am spus, ne-au dat biletele si am intrat in mai putin de 15 minute in Galerie (de aceea, recomand cu mare mare caldura rezervarea biletelor in avans prin internet. si nu numai aici, ci si pentru orice alt muzeu care are aceasta optiune. La Galleria este oricum aproape obligatoriu, daca nu ai rezervare stai la o coada interminabila si intri daca ai noroc).

Despre David pot sa spun putine lucruri, din simplul motiv ca imi doresc de mai mult de 25 de ani sa il vad si am citit cu aviditate de zeci de ori biografia lui Michelangelo, a lui Irving Stone, si am ramas muta in fata lui. Originalul este exact asa cum ti-l inchipui. Ardent, viu, cu ochii larg deschisi spre tine. Te fixeaza si te hipnotizeaza, te atrag. Nu este o statuie, e o fiinta vie. Eu am oricum aceeasi senzatie in fata multor sculpturi ale sale. Michelangelo este oricum pentru mine cel mai mare sculptor existent vreodata. Numai cativa antici ma pot misca asa cum o fac statuile lui. Nu am facut nicio fotografie pentru ca este interzis si nu imi place deloc sa incalc regulile acestea.

 Iesind din Galleria am incercat sa intram sa vizitam Dom-ul, dar coada era absolut interminabila, era deja 12.30 si aveam rezervare la masa la 13. Asa e cand calatoresti cu copiii, masa de pranz nu mai e pasabila cu un sandwhich sau cu o pizza si un vin la ora 3.... :) musai sa te opresti. e si prilej de odihna dar si de linistit spiritul hipoglicemic sub 5 ani care face urat de tot in asemenea cazuri :)))

si tot in spirit de ridicare a glicemiei ne-am aruncat in prima "inghetatarie"



Inghetata musai cu ciocolata, nu ca ar fi ramas pana acum cineva sa nu fi observat asta.... :))) 

Ne-am invartit putin prin piata admirand viermuiala turistica, am incercat sa intram la Santa Maria Maggiore care, din pacate, era inchisa (l'ora del pranzo!!) si bantuit putin pe stradute, pana la Santa Maria Novella.

Am avut "norocul" de o zi torida, vreo 42 de grade la umbra. Plimbarea nu era nemaipomenit de placuta. Pranzul a fost la Bucca Nicolini, in centru, dar surprinzator cu preturi decente si servire alerta. Deci, de recomandat.

Cu glicemia la un nivel adecvat am pornit-o apoi prin zona pietonala in jos spre Palazzo Vecchio - aveam rezervare la Uffizzi la 15.45. Numai bine sa ne oprim sa ne incarcam cu niste bomboane

sa vedem in drum un Disney store, din care am plecat doar cu promisiunea ca dupa ce vizitam muzeul ne intoarcem acolo

si sa ajungem in Piazza della Signoria. Dupa mine bate de departe Piata Domului. Desi e vesnic plina de oameni are un aer mult mai aerisit si mai autentic. Intrand dinspre Via dei Calzaiuoli in dreapta troneaza majestuos Palazzo vecchio - Palazzo della Signoria 

strajuit de Neptun, David si Ercole e Cacco (Hercule si Cacus) 

iar in fata minunata Loggia dei Lanzi. Pe treptele ei uzate de atatia pasi stau, la concurenta cu porumbeii (cah!!!) sute de turisti, care-si odihnesc talpile arzand de atata mers, savurand o inghetata, sorbind cu sete o sticla cu apa rece si pur si simplu imbibandu-se de atmosfera fantastica. Numita si Logia della Signoria, ocupa un loc dintre Palazzo Vecchio si Uffizzi. Arcele sale elegante si minunate se povesteste ca au fost atat de admirate de florentinii din secolul XIV incat se pare ca Michelangelo a propus chiar sa fie continuate pe toata circumferinta pietei. Gazduieste o multitudine de statui absolut mirifice. Lanzi nu era vreo familie puternica, ci era o trupa de mercenari germani, landsknecht - in italiana Lanzichenecchi - scurtat rapid de vorbitorii mitraliatori in "Lanzi".
Cuvintele sunt iar cam de prisos, in plus puteti citi in orice coltisor din internet mii de lucruri. Sa lasam putin fotografiile sa vorbeasca

In Galeriile Uffizzi am fost destul de rapizi - din nou, factorul sub 5 ani si-a facut simtita prezenta. Am bifat in schimb cam tot ce ni se parea foarte important, incepand, bineinteles, cu capodoperele lui Boticelli - un alt pictor preferat de al meu. Am experimentat in salile ce gazduiau "La Primavera" si pe "Afrodita" acelasi sentiment de anul trecut de la National Gallery, din salile cu Florile soarelui ale lui VanGogh. Pur si simplu lumea gravita inspre ele. Si daca nu ai fi stiut de frumusetea lor, de faima autorului, erai instinctiv atras de finetea exceptionala, de viata reala desprinsa din trasaturile de penel.
Factorul "sub 5 ani" a fost profund impresionat de Afrodita, caracterizand-o ca "frumoasa, lunga si galbena". right on! :)
Laocoon (originalul in Musei Vaticani)

Iesind din Galerii am intrat rapid in Palazzo Vecchio si am avut experienta unei tornade de aer fierbinte - probabil cam asa te simti in Sahara. pur si simplu batea aer ca dintr-un foehn la putere maxima.

Dupa care a trebuit - fortati de parcometrul pe care il auzeam ticaind :))) - sa grabim pasul spre Disney store, unde si treimea minora si-a putut face de cap, precum si-au facut adultii anterior

Capitanul America scruteaza zarile, atent!

Si Printesa Sofia e eleganta de nu se mai poate!

In a doua zi la Florenta, ne-presati de rezervare la ora fixa, am parcat pe partea opusa a Arno-ului - si culmea, am avut noroc sa gasim 2 locuri de parcare albe (cele fara plata) si am lasat masinile o zi intreaga fara probleme!!
Am explorat Ponte Vecchio

apoi am mers catinel catre Santa Croce. Adevarata Catedrala a Florentei dupa parerea mea. Coada - de mare bun simt, nu mai mult de 15 minute de asteptare - cost 6 eur/persoana.
De dimensiuni magnifice, adaposteste morminte ale multor oameni de cultura si arta: Rossini, Galilei, Michelangelo, Macchiavelli, si nu numai. Alaturi de ele sunt monumente comemorative - Dante, Enrico Fermi, Marconi, Meucci, si multi altii.

Dupa pranz am avut placuta surpriza de a vedea coada de la intrarea in Dom mica -mica asa ca ne-am asezat rapid. in nici 15 minute am intrat. din pacate nu am mai putut vizita nici Dom-ul lui Bruneleschi (in interior), coada s-a oprit cu 3 persoane inaintea mea, nici muzeul pentru ca aveau loc lucrari masive de restaurare, in concluzie se puteau vizita doar Pieta si David al lui Donatello. Asta e un motiv extrem de puternic sa revenim :)

Cum nu vreau sa lungesc pana la interminabil postarea asta nu pot spune decat ca afirmatia de la inceput e complet adevarata pentru mine. Mai vreau la Firenze, cel putin odata! si cel putin cateva zile. minim 4. hai 5.... :)

Toscana - partea a doua

Dupa aventurile din ajun, am decis sa petrecem ziua de marti, a treia, prin imprejurimi. Unde aveam o multime de lucruri de vazut.

Am sa incep prin a povesti ca regiunea istorica in care am fost se numeste Garfagnana si este faimoasa pentru doua lucruri - mielul si farro (spelt - o subspecie de grau, rezistenta la conditii grele de munte/deal). Si cum italienii vor si stiu cum sa isi protejeze lucrurile ce ii reprezinta in lume (mancare, masini, moda.... :) ) aici mielul e DOP, si farro la fel. 

Este situata intre Apenini si Alpi si gazduieste o Rezervatie Naturala imensa, denumita Rezervatia Alpilor Apuani. Informatii multe multe gasiti aici: garfagnanaturistica.info

Primul loc in care ne-am oprit a fost Borgo a Mozzano. Este localitatea unde se afla un pod faimos, denumit, dupa cel ce vorbeste, fie "Ponte del Diavolo", fie "Ponte della Maddalena". Intr-o natiune profund religioasa era absolut incredibil ca o atractie turistica sa fie popularizata ca "del diavolo" - deci pe toate semnele turistice veti citi "Ponte della Maddalena". Este caracterizat de al treilea arc excentric, mult mai inalt, aproape circumflex, ce ii da un aspect iesit din comun.

Povestea din jurul sau e tipica, adica constructorul podului nu il putea termina, erau presati de timp. In concluzie a facut un pact cu diavolul, care i-a cerut in schimbul lucrarii gata a doua zi, primul suflet ce va trece podul. Constructorul, istet, face ca primul pe pod sa treaca un caine, facandu-i astfel in ciuda Satanei. Dateaza de prin secolul XIV.... si e impecabil. M-a frapat panta abrupta si nu m-am putut opri sa nu ma intreb cum convingeau caii sa o coboare.

Dupa ce ne-am urcat si fotografiat in sus si in jos pe "podul ciudat" cum ii zicea Patrick, am pornit-o spre Castelnuovo di Garfagnana, capitala provinciei. Prima atestare a comunei a fost prin anul 740.... nu ma opresc sa nu pun datele astea, mi se par fantastice. Pe vremea aceea noi, prin estul Europei se statea inca prin paduri si colibe.

Deoarece poetul Lodovico Ariosto a fost pentru catva timp guvernatorul provinciei gasim o gramada de mentiuni ale numelui sau. Mai trebuie sa mai spun ca intreaga regiune a fost in mod frecvent subiect de batalie intre Ducatele de Lucca, Modena si Signoria Florentei, trecand cam ca o pinge de ping pong, pe rand la fiecare. Este un orasel minunat, dominat de Rocca Ariostesca, sediul consiliului local, care este acum muzeu si galerie de arta.

Unii nu s-au putut abtine sa nu se semneze in cartea de oaspeti....

Si unii sa probeze.... :))

Impresionanta era expozitia de fotografii care prezentau localitatea distrusa in al doilea razboi mondial. De-a dreptul distrusa....

Ne-am oprit la o pauza de cafea si ciocolata la o cafenea mica....

Si apoi din nou pe stradutele minunate, spre Dom

Multumita Ralucai am mancat intr-o osterie minunata, cu mancare gatita in ziua aceea - in sensul ca nu exista meniu, ci chelnerita iti povestea ce e de mancare in ziua aceea si tu alegeai. NU am poze, din pacate... iarta-ma Carmen!!! dar trebuie sa ma credeti ca am mancat fantastic de bine (si sa mai zic ca nota de plata pentru 6 persoane a fost 43 de euro....???) 

Am plecat spre casa, urmand ca dupa-amiaza sa mergem in Barga.
La intrarea in Barga vezi inscriptia "Bandiera Arancione" si apoi "Uno dei piu belli borghi D'Italia" (unul dintre cele mai frumoase sate din Italia). Si chiar este.
Desi centrul istoric este mic si are niste stradute... cum sa le zic....? infinitezimal de stramte :))) ? se circula cu masinile. In mod cert doar ale localnicilor care chiar locuiesc acolo - nu pot crede ca vreun turist, indiferent cat de pierdut este, are curaj sa treaca pe acolo cu masina!
Domul din Barga este absolut impresionant. cum sa spun....? domina de la inaltime toata cetatea, fata este impresionanta si deosebit de austera. nu am reusit sa facem niste poze de buna calitate dar o cautare de Google imagini va dau o masura cat se poate de reala a ce este acolo. Interiorul este auster, cu putine picturi, dominat de alternanta de marmura de diferite culori. Pe treptele centrale, inspre banci, am observat blocuri de marmura, de origine certa pre-crestina - cu incrustatii reprezentand caini la vanatoare, o sirena (!!!!). Probabil multe dintre blocurile de marmura au fost luate (dupa un model vazut si prin multe alte locuri) din catacombe.

Statuia lui San Cristoforo din altar:

Am coborat apoi pe stradute, inguste, in panta, uzate in partea centrala de miliardele de pasi ce le-au batut

Multe scari, ca cea de mai sus, tin loc de scurtaturi. Obositi de mers, ne gandim sa ne oprim la o bere si un suc pentru copii. Si pasii - si semnele - ne indreapta spre un loc numit.... "Mordimi" - adica "musca-ma"! din pacate nu mai gasim locuri afara (seara, dupa ora 7.30, totul era rezervat... pana si intr-un satuc de 3000 de locuitori!), intram in localul extrem de frumos, aranjat intr-o casa, cu podele vechi, scartaitoare. La masa cerem ice tea pentru copii, baietii iau cate o bere, eu si sora-mea o sticla de vin de al casei. si doua platouri de aperitive... sa fie de rontaiala :)
care se fac 4 in scurt timp. si cum una dintre chelnerite trecea din bucatarie (aflata in spatele nostru) cu platouri pline.... am cerut si o tagliatta.... si o bistecca... si bineinteles desert, la gelateria artizanala de alaturi.



Toscana - partea 1

• 

am fost in concediu :)
si nu numai ca am fost in concediu, dar am stat 3 saptamani - recunosc cu mana pe inima ca este cel mai lung concediu din viata mea (lasand deoparte anul stat cu copiii). iar din aceste 3 saptamani 2 am plecat in Italia.
Italia este pentru mine tara cea mai frumoasa din lume. M-as duce in orice moment, in oricare dintre orasele ei. Nu numai peisajul este fascinant, nu numai oamenii, nu numai mancarea. Ci si faptul ca in orice locsor ai ajunge, in orice sat, gasesti ceva interesant de facut. Ceva deosebit - fie ca e un Dom din secolul XV, o cetate, sau o podgorie :)

Am zburat cu Alitalia/Tarom, fara absolut nicio problema, la timp (chiar mai repede, zborul de fiecare a durat maxim 1 ora si 40 de minute). A fost prima data cand copiii au zburat cu avionul si au fost absolut incantati.

De la Roma am luat masinile inchiriate si am plecat, 400 km spre nord, spre Florenta si Lucca. Drumul a durat fizic vreo 4 ore, cu o pauza generoasa de pranz la unul dintre Autogrill-urile de pe autostrada.

Barga se afla la 35 de km de Lucca si este, conform titlului de "Bandiera Arancione" "unul dintre cele mai frumoase sate din Italia". Un sat medieval, in centru Domul din secolul XV, construit pe ruinele unei biserici fondate prin anul 900. Absolut fascinant este ca, in altar, in loc de Crucifix sau alta reprezentare a lui Iisus, este o statuie a lui San Cristoforo (patronul catedralei) - datand din secolul XII! este prima oara cand vad asa ceva.....

Cateva fotografii din casa in care am stat:

Aveam o gradina minunata, incarcata de tufe de lavanda ce miroseau exceptional, tufe imense de rozmarin, salvie, smochini, kiwi, iar gardul era... din dafin :) foarte la indemana pentru gatit! nu am mai vazut copac de kiwi... deci l-am pozat intens!

Prima vizita a fost, bineinteles, la Lucca. Este un oras incantator, capitala provinciei cu acelasi nume. Orasul vechi, inconjurat de zidurile extrem de bine pastrate - pe care se poate face o plimbare, inconjurandu-l complet - poate fi vizitat intr-o zi (sau chiar doua, cum am facut noi).
Am inceput intrand prin Porta Santa Maria

 si primul lucru... ne-am oprit la o inghetata :)))
(asta a fost momeala zilnica pentru copii - pentru a mai indulci putin kilometri parcursi in fiecare zi - inghetata si pizza!

Torre Guinigi este unul dintre cele 7 turnuri din Lucca - faimos pentru copacii crescuti pe terasa lui. Dupa un urcus nu tocmai greu (scarile sunt largi si bine intretinute) te poti bucura de o vedere panoramica asupra intregului oras.

 Apoi San Freddiano

San Michele

 si pauza de pranz la Bucca di San Antonio - un restaurant absolut exceptional! mancare autentica toscana si dulciuri pe masura. merita o vizita oricand!

Pe drum treci pe Via Del Arancio - cu portocali la intrarile in magazine

si pe stradute exceptionale, inguste, unde gasesti o multime de lucruri de fotografiat!!!

Am ajuns apoi in Piazza Anfiteatro, construita pe fundatia unui amfiteatru roman. Casele au fost construite pe resturile zidurilor, deci piata are forma eliptica caracteristica. Si e plina, cum altfel, de cafenele si osterii :)

Trebuie sa spun ca pe parcursul primelor zile a fost o caldura adevarata. 38 de grade duminica... desi la umbra puteai respira.

Luni, a treia zi - tehnic... a doua!!! am incercat sa mergem la Viareggio la plaja dar, din cauza unei domnisoare teribil de grabite ce ne-a tamponat serios la iesirea de pe autostrada am petrecut ziua cu politia, cu schimbatul masinii, ajungand intr-un final, obositi si cam zguduiti, pe la ora 14, la Pisa. Am mancat cea mai proasta pizza din Italia intr-un local teribil de comercial de langa Piazza dei Miracoli, dar nu mai era loc de mofturi. In plus erau vreo 40 de grade asa ca am facut o tura rapida pe langa Turnul Inclinat si Battisterio si ne-am indreptat spre casa. Ramane un lucru pe lista cu "de facut in concediul viitor". Am fost doar extrem de bucurosi ca nu s-a intamplat nimic mai rau.

Va urma.... :))

RIP Ray Manzarek

E greu cand oamenii pe care ii admiri mor. E greu pentru ca lasa intotdeauna cate un loc gol. Si te face sa te intrebi ce se intampla? Parca nimic nu umple golul acela, si se adauga, si se adauga? Nu vezi personalitati si nume ce ar putea umple locul acela. Va ramane locul tot gol? Va fi asa, un pustiu, dominat de bling bling si averi, fara "meaning", fara valoare, fara piese muzicale pe care le vor admira si copiii tai cand vor avea 40 de ani?

Luni 21 mai a murit Ray Manzarek, membru fondator al The DOORS.
Sa fac acum o recapitulare a ceeace a fost el, a ceeace a insemnat DOORS pentru anii '60 si '70 mi se pare de-a dreptul fara rost. Toata lumea stie, toata lumea a ascultat, poate prea putina lume stie mai mult si mai detaliat in afara de "Light my fire" si "Love me two times". Dar nimeni nu poate nega pozitia de varf pe care au ocupat-o cei 4 membri, in timpul vietii lui Jim, si dupa aceea, si pe care vor fi in continuare pentru cine stie cat timp.

Sunt multi care sustin sus si tare ca fara charisma lui Jim, fara versurile lui profunde, izvorate din kilograme de cocaina si LSD, de galoane de alcool, succesul nu ar fi fost la fel. Poate. Dar sound-ul era facut de toti 4. In lipsa unuia nu ar fi fost un tot unitar si egal, un mix minunat de armonii, de sunete, de clipe de neuitat. Sunetul orgii Vox si Fender, asa cum suna in degetele lui Ray nu l-am mai auzit. Si de acum, nici nu il voi mai auzi.

Cel mai frumos omagiu mi s-a parut cel adus de cluburile de pe Sunset Strip, unde ei toti, inca de acum 50 de ani, si-au petrecut noptile si zilele. Cluburi care au vazut atatea incat au ramas mute. Si care miercuri seara si-au diminuat luminile si au afisat "On the marquee", in locul concertelor obisnuite, mesajul:

"REST IN PEACE

RAY MANZAREK

THANK YOU FOR ALL THE MEMORIES"

(Foto via Vintage LA's Facebook)

Si dupa cum bine zicea cantecul....

"When the music's over, turn off the lights...."

Cele mai bune briose de ciocolata

De cand o anumita junioara isi face simtita prezenta la noi in casa, majoritatea dulciurilor trebuie sa fie "negre". aka cu ciocolata, stiti voi ;)
In plus, sus numita junioara are o adevarata pasiune pentru bucatareala. In concluzie trebuie sa prajiturim cat se poate de des.
Acum doua zile am convins-o sa plecam din parc doar cu promisiunea ca facem "briose negre".
Si pentru ca de ziua ei am incercat un tort nou de ciocolata iar din restul de aluat am facut cateva briose care au disparut instantaneu, am zis ca asta e reteta de repetat.
Ies... cum sa va zic? exceptionale. moi. aromate. pufoase. ne-uscate. gasiti voi mai multe sinonime daca aveti chef ;)

Reteta de la idolul meu, Debbie :

*NOTA: foaaarte importanta: daca nu vreti decat 12-15 briose, injumatatiti reteta! din cantitatea intreaga mi-au iesit 24 de briose si o briosa gigant.

80g ciocolata cu minim 70% cacao, bucatele
1 1/2 cesti (cup din masurile americane, masor cat au si revin ;) ) cafea
3 cesti zahar (675g)
2 1/2 cesti faina (310g)
100g cacao
2 lingurite bicarbonat de sodiu
3/4 lingurita praf de copt
1 1/4 lingurita sare
3 oua mari
3/4 ceasca ulei
1 1/2 ceasca lapte batut, chefir
3/4 lingurita vanilie

Se incinge cuptorul la 200grade conventional, 180 grade ventilat am pus eu. Se pun hartiute in formele de briose.
Cafeaua fierbinte se toarna peste ciocolata taiata bucati, se lasa sa se topeasca, amestecandu-se pentru a se obtine.
o mixtura uniforma.
Separat se cern la un loc faina, praful de copt, sarea, bicarbonatul de sodiu, cacaoa, zaharul - adica ingredientele uscate.

Separat se bat ouale bine de tot, la viteza mare a mixerului, vreo 3-4 minute pana cresc in volum si se deschid la culoare. Se adauga ouale unul cate unul, se incorporeaza bine, apoi esenta de vanilie, uleiul, laptele batut, cate putin, batand intre aditii.

Se adauga apoi mixtura de ingrediente uscate (dati mixerul la viteza cea mai mica sau incorporati cu telul de cateva ori ca sa nu aveti o ploaie/ninsoare maronie si lipicioasa in bucatarie... :)) ).

Turnati apoi in formele de briose si dati la cuptor. Pe unele le-am garnisit cu migdale feliate, in altele am aruncat visine congelate (ultimele au fost ne-mai-po-me-ni-te!!)). Lasati-le cam 15 minute la cuptor si daca vi se par coapte inegal rasuciti tava. Lasati-le la racit pe un gratar. Si serviti-le... oricand, oriunde.

Pe moment trebuie sa ma credeti pe cuvant, mi-am dat seama ca am doar 2-3 poze, facute cu telefonul. daca mai gasesc acasa, incerc sa fac unele decente. am zis "incerc", da? ;)

edit: am mai gasit 4 din 24 deci priviti-le va rog ;)

Nu mai zic decat: incerca-ti-le va rog. O sa fiti multumiti ;)